Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei- Elizabeth George Speare

       Trecutul păstrează amintirea multor perioade întunecate, iar această amintire  nu devine doar dovada fragilității minții umane, ci și a naturii sale îndoielnice.  Căzând în capcana romantică a idealizării trecutului, uităm de capitole întregi ale istoriei ce stă scrisă în noi, alegem să privim excepția frumosului, sublimul întâmplării și raritatea geniului, însă realitatea vieții de zi cu zi încercăm să o ascundem în spatele idealurilor. O astfel de realitate îmbrăcată elegant în straiele albe ale credinței ni se destăinuie pagină cu pagină în  „Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei”, iar pe măsură ce vălurile cad, albul  purității se preschimbă în griul negării de sine, iar mai apoi în negrul urii ce crește în spatele unor principii absurde.

         62f96355429db737b6bf1726683eca88 În ciuda aspectelor pe care le-am punctat de la început, „ Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei” este un roman cu o viziune optimistă, probabil datorită publicului său țintă, care încearcă să prezintă paradoxul puritanismului în comparație cu puritatea însăși. Astfel, acțiunea este plasată în secolul al XVII-lea, în mijlocul tumultului coloniilor revoltate din America și în centrul unei societăți ce are la bază principiile rigide ale puritanismului. Personajul principal, o tânără crescută în Indii după un set de valori mai libertin,  se vede nevoită să înfrunte realitatea searbădă și mohorâtă a unei lumi în care singura carte ce putea fi citită fără teamă era Biblia și în care orice manifestare de originalitate era considerată de natură diavolească și tratată ca vrăjitorie și erezie. Povestea, conturată cu linii naive, m-a făcut să-mi amintesc de o lume inocentă a unei copilării lăsate în urmă și a evocat dulceața viselor mărețe ce aveau la bază, de fapt, dorința de a schimba în bine tot ce se află în jur, însă nu a reprezentat motivul pentru care am terminat de citit acest roman.

         Ținând cont de faptul că nu povestea, ci descrierea complexă a societății puritane în comparație cu Kit, întruchiparea unui suflet pur, a fost aspectul care mi-a atras atenția la la această carte, mă voi axa pe acest aspect și voi încerca să duc recenzia în substraturile ei, punctând acele idei sau perspective care mi-au plăcut sau m-au pus pe gânduri.

     În primul rând, descrierea indirectă a oamenilor a fost mai mult decât interesantă întrucât a evidențiat discrepanța dintre iluzia credinței și realitatea lor interioară.  Nenumărați oameni renunță la lucrurile care le-ar putea aduce, dacă nu puțină fericire, măcar o stare de bună-dispoziție în numele credinței lor, reprimă tot ce i-ar fi putut diferenția între ei de frica unei judecăți finale și se supun unor reguli și ritualuri pe care , în adâncul minții, le disprețuiesc. Fac toate aceste lucruri în numele unei credințe care witch trialnu există în inimile lor, ci doar în coșmaruri și temeri. În momentele cu adevărat importante, creștinismul, acea religie a iubirii, pare să dispară din ei și rămâne doar ura fața de tot ce este diferit, doar nevoia de a distruge și de a alunga în uitare tot ce a avut curajul să iasă din normele lor, așa cum își doresc să vadă și moartea și suferința celor care, fiind diferiți de ei, au îndrăznit să ia  alte decizii. În astfel de împrejurări adevărata lor natură se relevă, iar toate acele dorințe refulate, frustrări ascunse pios în priviri plecate, răbufnesc colcăind a ură….  Așa erau acei oameni ce aspirau către puritate și care o priveau plini de dispreț pe Kit și rochiile ei elegante. Vedeau stofă și zorzoane, iar ele erau suficiente pentru a arunca în dizgrație frumusețea unui suflet neatins de ură, înviorat de dorința arzătoare de a învăța, de a descoperi, înțelege și ajuta. Bineînțeles, ea reprezenta tot ceea ce ei nu puteau fi, nu pentru că nu ar fi fost capabili, ci pentru că aleseseră să trăiască vieți gri de dragul părerii celorlalți, nu din propria lor dorință, pentru că au încercat să construiască aparențe în loc să-și păstreze inimile curate.

      În al doilea rând, mi-a plăcut măiestria cu care scriitoarea a reușit să împletească acea lume lipsită de viață cu zbuciumul nevoii de cunoaștere, de înțelegere și cu dorința de a fi de ajutor a lui Kit prin relațiile cu diferite personaje aflate la marginea dintre lumi, tot suflete sincere care încă nu apucaseră să fie secerate de „morala”  mai marilor lor . Povestea își urmează firul către un sfârșit fericit, cu câteva momente de suspans și situații neașteptate. În final „ Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei” este o metaforă a luptei pe care sinele trebuie s-o poarte cu lumea care încearcă să-l trântească pe patul lui Procust, dar și o frumoasă frescă socială a acelor vremuri mai puțin plăcute amintirii.

dc61c3d68b85202cc9d2004df1a90488--the-witch-of-blackbird-pond-activities-sonlight-core-dAcest roman a fost oferit blogului de TargulCartii.ro ( link aici) și le mulțumesc foarte mult pentru el!

Romanul poate  fi comandat aici ( link)

Editură: Young Art

Părerea mea : 7,5

Dacă v-a plăcut, dați like la pagina de FACEBOOK( link aici)  și fiți la curent cu ce mai e nou!

 

 

 

Anunțuri

2 gânduri despre “Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei- Elizabeth George Speare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s