Lev Grossman- Magicienii ( Magicienii #1)

          Nu prea am citit cărți cu magicieni, școli de magie sau tărâmuri magice, iar povestea pe care „ Magicienii” o promitea mi s-a părut mai mult decât interesantă. Era o lume nouă, o perspectivă nouă și plină de imaginație cu niște personaje ce păreau să crească frumos, să se maturizeze și să clădească un sens al existenței lor. În ciuda faptului că primele 300 de pagini mi-au plăcut la nebunie, modul în care lumea creată a fost folosită nu a fost chiar pe gustul meu, iar o parte din plăcerea lecturii s-a dus.

          Așa cum am spus, primele 250-300 de pagini mi-au plăcut mult, însă odată cu momentul absolvirii mi se pare că totul se rupe, nu mai are sens, iar personajele își schimbă mentalitatea radical. La început totul este interesant pentru că se construiește o lume, o atmosferă, însă după absolvire se simte îngrozitor lipsa conflictului care nu mai apare. Acțiunea se bazează pe episoade scurte, pe misiuni ușor de îndeplinit care nu duc nicăieri, însă nu există un fir narativ principal și cumva începi să înțelegi de ce personajele sunt bete trei sferturi din timp. Lumea lor este goală, lipsită de sens, iar ele sunt conștiente de acest aspect în fața căruia adoptă două atitudini: beția sau depresia. Ar fi putut să fie un roman scris în atât de multe feluri, dar nu, a trebuit să fie scris pustiu!

           Stilul autorului nu mi s-a părut atât de rău precum am citit sau am auzit, însă deciziile pe care le-a luat în privința personajelor și a acțiunii mi s-au părut mai mult decât neinspirate.  Am avut impresia permanentă că părțile nu se leagă, că micile obiective secundare devin plictisitoare în lipsa unui scop suprem și duc spre nimic, spre neant. Lumea de basm, acea lume fantastică în care totul ar fi trebuit să fie posibil mi s-a părut insipidă, având în vedere că are aceeași poveste tristă și plină de deșertăciune pe care am citit-o de nenumărate ori și pe care am văzut-o în desenele animate la care mă uitam când eram copil. Pe atunci îmi plăceau, dar acum nu mai au niciun farmec.

          Cred că fiecare carte, chiar dacă nu mi-a plăcut ca întreg, are părțile ei bune care trebuie punctate și mi s-ar părea nedrept dacă nu aș face acest lucru.  Cred că atitudinea față de magie este una interesantă, iar studiul magiei ne este prezentat ca o munca titanică în care magicianul trebuie să muncească enorm cu propria s-a persoană, să se cizeleze și să ajungă la un echilibru interior și abia apoi  la o convenție cu lumea din jur. De asemenea, mi-a mai plăcut faptul că magia, în ciuda faptului că reprezintă putere pură, nu dă un sens vieții, nu rezolvă problemele existențiale și nu ușurează lupta omului cu el însuși.  Acum că mă apropii de final, aș vrea să spun că pe Goodreads părerile sunt împărțite și că oamenilor fie le place foarte mult această serie, fie nu le place deloc. Faptul că nu mi s-a potrivit mie nu însemnă neapărat că nici vouă nu vă va plăcea sau că trebuie să o ocoliți ( bine, acest lucru cade dacă vă potriviți foarte, foarte, foarte bine la gusturi cu mine ^∇^).

Acest roman a fost oferit blogului de TargulCartii.ro ( link aici) și le mulțumesc foarte mult pentru el! Dacă doriți să-l aveți în bibliotecă o puteți face de aici (link), iar dacă sunteți în căutarea unui fantasy ,intrați la secțiunea de specialitate ( link aici) unde am văzut că au niște romane chiar foarte bune.

Editură: Nemira

Părerea mea : –

Dacă v-a plăcut, dați like la pagina de FACEBOOK( link aici)  și fiți la curent cu ce mai e nou!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s