Pecetea Morții- Veronica Roth

     Cred  că este prima oară când îmi pare rău că există așteptări, că avem tendința să așteptăm de la autorul unei cărți care ne-a plăcut foarte mult o altă carte asemănătoare care să ne amintească de lectura celei care a precedat-o. De ce spun asta? Pentru că în cazul acestei cărți, a fost un dezavantaj.  „ Divergent” a fost o serie fenomen care s-a putut mula pe gusturile multor categorii de oameni. Pe mine, de exemplu, m-a prins pe partea de mesaj și de stratificare socială.  „ Pecetea Morții”  nu seamănă cu seria „ Divergent”  și, în ciuda faptului că acest lucru a dezamăgit mulți oameni, este lucrul pentru care aș felicita-o pe Veronica Roth. A avut curajul să scrie ceva diferit de rețeta care i-a adus succesul, a ieșit din zona sigură.

        22d674b3af0f5043df61e37059ce8e62Pentru a putea să te bucuri de această carte, trebuie mai întâi să o privești fără așteptări, fără să o compari cu nimic altceva pentru că nu va fi la fel și nu o vei putea vedea cu adevărat  Ar trebui să te bucuri de lumile care se conturează în ea și micro-culturile pe care autoarea reușește să le inventeze cu obiceiuri, tradiții și istorie.  Înainte de personaje, sunt create popoare, lumi și planete, ba mai mult! Universul și esența lui sunt și ele reinventate având la bază imaginația. Lumina și energia e transformă în flux, talentele în haruri, iar oamenii … Eh, oamenii rămân la fel. Cu toate că acum ai fi tentat să crezi că „Pecetea morții” este un roman SF, aș spune că mie nu mi s-a părut. Da, acțiunea se petrece pe alte planete, într-un univers infinit, dar nimic din această carte nu m-a dus cu gândul la SF, mai degrabă la un fantasy … galactic, să-i spunem.

       Spre deosebire de lumea din  „ Divergent” care este apăsătoare prin însăși natura ei,  universul creat în acest roman nu este apăsător în sine. Acest sentiment apare prin intermediul personajelor și se dezvoltă în ele. Este mai mult o apăsare personală care ține de o anumită conduită morală, de niște principii pe care personajele sunt  obligate să le încalce pentru că „ onoarea nu-și are locul în supraviețuire”. Le încalcă și le încalcă din nou până simt că vinovăția îi usucă și se opresc, se răzvrătesc și sunt pe punctul de a pierde totul. Astfel, mesajul din „ Pecetea Morții” este mai subtil, un fel de alegorie a absurdului comportamentului uman, a puterii și pierderii rațiunii din cauza ei.

         Având în vedere cele spune mai sus, nu cred că accentul pică pe acțiune în această carte, deși  devine, la rândul ei, foarte interesantă și alertă în a doua jumătate a volumului. Prima jumătate se axează puțin mai mult pe dezvoltarea personajelor și a lumii care ne este prezentată prin ochi lor având la bază o alternare de perspectivă ( una  relativ obiectivă, punctuală și cealaltă subiectivă). Diversitatea umană este specifică unei micro-societăți în care toate problemele reale sunt modelate și prezentate astfel încât să te facă să îți dai seama de absurdul și oroarea de care un om sau un popor poate da dovadă prin acțiunile sale. Ura fără sens dintre națiuni, războiul care aduce după sine moarte, durere și suferință doar în numele unui pseudo-ideal care mângâie orgoliul și nebunia crescânde ale unui suveran despre care nu se poate afirma cu inima ușoară că are toată țigla pe casă. Vi se pare cunoscut, nu-i așa? Ei bine, într-o lume de acest fel, oamenii continuă să trăiască. Nu sunt nici buni, nici răi pentru că autoarea reușește să surprindă bivalența omului prins între bine și rău ( concepte care pot exista doar într-un cadru social, în relație cu ceilalți, nu-i așa?) și încearcă să distrugă sau să întărească, după caz, lanțurile unei societăți toxice care a existat de când lumea.

           24c2386af45fc7dbd7afb9d9b9e738c1Personajele principale sunt tinere, naive, pure. Lumea lor nu a avut timp să-i pervertească, iar nedreptatea văzută prin ochii lor îți face pielea de găină.  Ei luptă, e lupta omului pentru un ideal de libertate și normalitate. Există rebeliuni, cei mulți vor un trai decent sau, cel puțin, să aibă ce pune pe masă. Toate aspectele se leagă, iar la sfârșit,  asemenea unui val care se sparge de o stâncă ascuțită, acțiunea izbucnește frenetic. Nu am vrut să citesc „ Pecetea Morții” de parcă aș fi citit o carte YA pentru că știam că mesajul trebuie să fie pe undeva. Am ales să o citesc așa și să v-o prezint din unghiul acesta, să vă spun mai puțin despre acțiune, mai mult despre idei, mai puțin despre personaje și mai mult despre rolul lor, mai puțin despre lumea creată și, în sfârșit, mai mult despre ceea ce mi s-a părut că ascunde.

Editura: Leda Edge

Părerea mea: 8

Puteți comanda romanul de aici ( link)

Dacă v-a plăcut, dați like la pagina de FACEBOOK  și fiți la curent cu ce mai e nou!

Anunțuri

2 gânduri despre “Pecetea Morții- Veronica Roth

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s