La răscruce de vânturi- Emily Brontë

           3765bd944484f973140d18d083525065Am scris și am rescris de multe ori aceste cuvinte în minte, însă niciodată nu am reușit să cuprind fiecare nuanță a sentimentelor așa cum mi-aș fi  dorit pentru că suferința în forma ei pură, brută și scutită de afectare este de-o potrivă grotească și sublimă, înălțătoare și distrugătoare. Nu știu dacă durerea dintre pagini sau faptul că mi-a plăcut foarte mult cartea  mă face să-mi fie îngrozitor de greu să scriu despre ea, dar încerc și sper să și iasă ceva.

           Căile prin care suferința se strecoară în sufletul omului și îl schimbă sunt întunecate, ascunse în spatele nepăsării oamenilor care nu vor nici să vadă, nici să împiedice așa ceva să se întâmple. Suferința nu pervertește, doar întărește sau sfâșie suflete și ridică ziduri care uneori au țepușe și capcane, aruncă în haos și disperare spirite, iar sufletul plutește în derivă pe o mare infernală la fel de pur, dar înnebunit de așteptarea zadarnică a alinării care se numește moarte. Omul devine cinic, rece și, poate,  de o cruzime care se naște din disprețul pentru viață și din  fascinația pentru moartea ce îi este atât blestem, cât și binecuvântare, fiind dorită și urâtă cu aceeași  ardoare.

            Am spus toate acestea pentru că în „ Răscruce de vânturi” nu există lumină, iar singura eliberare este moartea care devine cumva speranța reunirii, a sfârșitului unei suferințe perpetue care devine din ce în ce mai adâncă și mai apăsătoare și, în același timp, blestemul suprem care i-a furat omului  nu doar lumina care și așa nu exista, ci  singura rațiune de a trăi în întuneric. Nu este un roman care să te umple de speranță, nu-ți spune că după suferință vine fericirea, ci altă suferință mai mare și mai mare, iar viața și moartea  îți storc ultima picătură de lumină din privire, îți fură culorile din pupile și continuă să te tortureze pe scena sinistră, pustiită și deșartă a lumii. De fapt, e pur și simplu un roman îngrozitor de sincer care prezintă tragicul și absurdul unora dintre destine și modul în care omul, în ciuda sufletului său pur, își frânge singur alinarea din inconștiență și egoism ca într-un fel de sinucidere comisă de mintea prea crudă pentru a putea să anticipeze consecințele unor cuvinte rostite aiurea sau a unor mișcări pripite și nici să înfrâneze deraierile unui caracter nedefinit. Mintea nu poate să sufere, dar în schimb, sufletul resimte durerea deșertăciunii, nimicniciei și întunericului de pe pământul care a uitat să-i ofere și altceva.

c0537b528fcf3dd91bb06c83b391ea7a„Rațiunea mea de a trăi este el. Dacă totul ar dispărea, și doar el ar rămâne, aș continua să exist; dar dacă tot restul ar rămâne, dar el ar pieri, universul ar deveni străin pentru mine, și eu n-aș mai face parte din el.”

              Nici măcar nu știu dacă se poate scrie cu adevărat despre personajele acestui roman, dacă un număr atât de mic de cuvinte poate cuprinde imensitatea și tragedia unor personaje care au încetat fie prizonierele hârtiei și au devenit oameni în inima ta când le-ai citit pentru prima oară numele și au început să-și trăiască din nou și din nou drama în amintirea ta, iar de fiecare dată le simți durerea și pentru o secundă respirația ți se taie într-un fel în care doar durerea sufletului îl poate provoca. Cumva, aceste personaje au putut fi criticate de cei care au văzut în ele doar întuneric și nenorocire, egoism și răutate. Le-au repugnat celor care nu au putut să accepte că o astfel de realitate poate să existe, însă mie mi s-au părut minunate în scindarea și nebunia lor. Mi s-au părut absolute și, prin urmare, mai vii decât orice monotonie a unui echilibru steril bine fixat în comoditate. E adevărat că nu e ușor să le înțelegi, ba să le iubești dacă nu vezi că suferința lor a fost provocată mai întâi de alții care s-au bucurat până la extaz să le vadă durerea și le-au dorit atât de mult moartea, încât au uitat că atunci când sufletul unui om se cufundă în apele mai sus pomenite și răzbunarea îi devine sens  al vieții… e mai bine să fugă, să se ascundă și să se căiască pentru că au înfăptuit cea mai mare crimă pe care această lume o cunoaște: nu o sfidare la adresa vieții, ci a spiritului. După aceea, destinul le-a manipulat greșelile și i-a aruncat în alte suferințe, viața și-a întors privirea, iar moartea și-a făcut de cap știind că oricum tot ea le va aduce și alinarea finală ce nu va mai putea fi zdruncinată.

07177471937ee3b268eefc13ba70ebff

„Catherine Earnshaw, să n-ai liniște câtă vreme sunt eu în viată! Ai spus că eu te-am ucis… atunci vino și mă urmărește! Cei uciși își urmăresc ucigașii, cred. Rămâi cu mine întotdeauna… fă-mă să înnebunesc, numai nu mă părăsi în abisul ăsta unde nu te pot găsi! O, Doamne! Nu găsesc cuvinte! Nu pot trăi fără viața mea! Nu pot trăi fără sufletul meu!”

               b407246770633ed2d55eb4bbcb348da0Nu cred că mi-a fost vreodată atât de greu să scriu despre o carte sau că am mai citit  o astfel de carte înainte, o carte care să te doară la propriu. E intensă, e sinceră, e superb scrisă și chiar dacă doare, merită citită și răscitită, înțeleasă și apoi înțeleasă din nou, dar într-un fel diferit. Oricine trebuie să citească romanul acesta, pur și simplu, trebuie , iar cuvântul „ trebuie” este cuvântul pe care-l urăsc cel mai mult pe lumea asta. La final aș vrea să vă spun că acest roman a avut mai multe ecranizări, iar eu am văzut-o pe cea din 1939 care urmărește doar povestea principală a romanului îndulcindu-l puțin, în ciuda atmosferei apăsătoare care este intensificată de imaginea alb-negru. Deși este un film foarte vechi, eu vi-l recomand, pentru că actorii sunt foarte buni, scenariul este bine scris, iar universul conturat se potrivește perfect cu cel creat în carte ( este o experiență foarte frumoasă după ce termini de citit cartea).

Editura: Corint

Părerea mea: 10

Puteți comanda romanul de aici ( link)

Dacă v-a plăcut, dați like la pagina de FACEBOOK  și fiți la curent cu ce mai e nou!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s