Doamna de la Miezul Nopții- Cassandra Clare

           Mi-a fost dor… Mi-a fost dor de situațiile limită în care loialitatea, prietenia și iubirea se desăvârșesc arătându-și puterea, în care legile și piedicile devin doar niște probe pentru dragoste… Probabil că din cauza asta citesc cărțile Cassandrei, pentru că în ele totul tinde spre forme absolute.  Am așteptat mult traducerea, de nenumărate ori m-am simțit tentată să o citesc în engleză, dar mă bucur că am așteptat. Cărțile sunt traduse bine și încep să apreciez din ce în ce mai mult lucrul acesta, având în vedere că descopăr din ce în ce mai multe cărți traduse foarte prost…

       Așa cum spuneam,  ne întoarcem în lumea vânătorilor de umbre. Îi lăsăm pe Clary și Jace în urmă și ne atașăm de Emma și de Julian. Va fi ușor să faceți asta în timp ce urmăriți cum dezleagă misterul unor crime ciudate ce au legătură și cu moartea părinților Emmei, pe parcurs ce sentimentele se conturează și tot ce ai impresia că știi se anulează. Magia necromată e sinistră și cere nenumărate vieți pentru una singură, dar justifică, oare, iubirea din spatele ei atât de multe suflete rănite și vieți distruse? Poate fi iubirea scuza supremă pentru orice sau, îngrozită de ororile ce se fac în numele ei, se preschimbă-n nebunie?

     În timp ce încearcă să găsească criminalul și dezleagă ițele unui mister poetic și romantic, Emma și Julian acceptă faptul că se iubesc într-un fel în care parabatailor nu le este permis. Mereu m-am întrebat de ce fix parabataii nu  au voie să aibă astfel de sentimente unul pentru celălalt… Mi se părea cel mai firesc lucru. Legați pentru totdeauna de jurământul depus în cercurile de foc unde sufletele lor s-au unit și au devenit un singur suflet ce sălășluiește în două trupuri,  parabataii sunt expresia idealului uman de suflete pereche. De ce tocmai pentru ei ar fi interzis? Dar dragostea este putere, iar dintr-o dragoste ce se apropie atât de mult de cea supremă, nu se poate naște decât putere pură. Puterea este un lucru îngrozitor  prin însăși amoralitatea ei și câți pot controla o astfel de putere fără să fie zguduiți și acaparați de ea?

         Nu știu ce aș mai putea spune despre stilul Cassandrei Clare pentru că am spus atât de multe în trecut, iar el a rămas neschimbat. Aceeași atmosferă dominantă care te învăluie și te trage în carte cu tandrețe, te leagă de acea lume în care oamenii trăiesc totul intens, pentru că umbra morții plutește în jurul lor. Fiind jumătate oameni, jumătate îngeri vânătorii de umbre au acel ceva special, care nu este ceresc, ci uman, profund și pur uman… Mi se pare că partea lor angelică este doar o metaforă pentru un ideal al umanității, nu ca mulțime, ci ca însușire definitorie a individului. Toți avem nevoie de astfel de lumi și astfel de personaje… Personaje care suferă, care pierd totul și continuă să meargă mai departe nepătați de mizeria lumii din jurul lor, călindu-se și devenind mai puternici fără să renunțe la virtute. Avem astfel de nevoi și ele sunt nobile, căci spun ceva frumos despre structura noastră interioară.

         Romanul are acea poveste de dragoste interzisă pe care a avut-o fiecare serie scrisă de autoare până acum, dar conflictul este diferit. Nimic nu amenință lumea vânătorilor de umbre. Răul se naște din dorința prea mare de a recupera cu orice preț ceva pierdut și printre pagini se aude poemul  Doamnei de la Miezul Nopții… E o carte young adult, dar te duce cu gândul la atât de multe lucruri complicate, la atât de multe probleme de ordin moral și existențial. Te întrebi : „ Dar eu cum aș fi făcut?” Personajele ei negative au fost mereu speciale, pentru că au reușit să fie înțelese. „ Răul” nu există niciodată pur și simplu, ci se naște din ceva, adesea din aceeași suferință din care se naște și binele. Recomand acest roman ( bineînțeles, după ce toate celelalte scrise înaintea lui au fost citite pentru că se fac foarte multe referiri) pentru atmosfera și personajele minunate. Există cărți de idei și ele sunt preferatele mele dintotdeauna, dar această carte e în principal una de acțiune și atmosferă, iar acestea sunt cel mai greu de redat într-o recenzie. Cum am spus, are și idei, are personaje interesante, foarte frumos analizate psihologic, fiecare lucru capătă o explicație, totul este înțeles și formează o lume compactă, dar el devine special doar ca întreg.

Romanul a apărut la editura LEDA EDGE

Părerea mea: ♥♥♥♥♥ (excelentă)

Dacă v-a plăcut, dați like la pagina de FACEBOOK  și fiți la curent cu ce mai e nou!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s