Zaraza- Andrei Ruse

        Cumva, chiar dacă vag și nelămurit, fiecare a auzit de „Zaraza”. Nu, nu mă refer la romanul despre care vreau să vă vorbesc, ci la cântecul intitulat „Zaraza”. Mai puțini știu însă cine a compus versurile și cui i-a aparținut cântecul de fapt, cine l-a cântat pentru prima oară în fața unui public. Câți au auzit de Cristian Vasile, de preferatul publicului bucureștean al anilor 1930, de cel care a căzut din vârf, s-a frânt, dar nu și-a pierdut niciodată strălucirea, căci vocea și melodiile lui încă se mai fac auzite, chiar dacă ne despart mai bine de 8 decenii? Regimul instaurat după sfârșitul războiului a vrut ca el să fie uitat fiindcă era un simbol al unei epoci de libertate, de înflorire culturală și intelectuală care reprezenta tot ce ei voiau să distrugă-n individ.

              Cât despre romanul „Zaraza”... Ei bine, este o biografie-roman foarte bine documentată a cântărețului Cristian Vasile. Un roman complex  care se axează pe tot ceea ce a fost important în viața artistului, care l-a marcat sau i-a afectat în vreun fel parcursul vieții. Fiecare alegere este justificată, fiecare atitudine explicată, iar cele aproape 400 de pagini abundă în efervescența vieții boeme a Micului Paris interbelic și de bucuria de a trăi a personajelor, mai ales a lui Cristian Vasile. Copilăria, ravagiul produs de Primul Război Mondial, pierderile grele și chinul anilor petrecuți într-o fugă continuă din fața războiului, l-au maturizat, l-au cizelat, iar din teroare s-a născut caracterul unui om care ar fi putut, având în vedere lucrurile pe care le-a văzut, să urască viața, dar, nu, el a iubit-o cu naivitatea și romantismul specific perioadei interbelice..

               Oh, scumpa perioadă interbelică care m-a fermecat din clipa în care ne-am ciocnit, pentru mine înseamnă un soi de lume ideală în care totul este absolut, niciodată făcut, trăit sau simțit cu jumătăți de măsură.  E perioada în care tinerii au început să viseze cu adevărat și au făcut pași mari spre realizarea  acelor vise, chiar dacă războiul, iar mai apoi deceniile ce au urmat, le-au năruit. În zilele noastre puțini mai visează, puțini mai îndrăznesc… Suntem liberi, dar mai supuși decât în fața celui mai crunt dictator. Asta iubesc la perioada interbelică: idealismul, revolta, puterea, imaginația, iubirea pentru viață și, în primul rând, conștientizarea și asumarea libertății… Am regăsit toate aceste aspecte în roman, iar  „Zaraza” mi-a oferit o nouă experiență a acestei perioade și mi-a arătat o nouă dimensiune a ei, anume cea muzicală. Am intrat în contact cu ritmurile suave ce au dat tonul acelor ani superbi, cu diferiți artiști, compozitori, poeți și textieri. Am înțeles mai bine ca oricând fasciația acelei vieți boeme, a acelor posibilități de afirmare artistică, a adrenalinei pe care conștientizarea fragilității unei faime câștigate peste noapte îl mâna pe artist să dea tot ce are mai bun, de fiecare dată mai mult, depășindu-și propriile limite.  Apar zeci de locuri, de la centrul Bucureștiului, select și elegant, până la mahalalele grosolane, cu cârciumi obscure în care oamenii regăsesc aceeași plăcere de a trăi ca cei din centru, bineînțeles, într-un mod mai grotesc, mai violent și nu întotdeauna suportabil pentru cei deprinși cu grația localurilor scumpe. Oh, să mai pomenesc despre bătăile pornite de personajele noastre puțin cam afumate în cine știe ce birt plin cu legionari și de vorbele rostite șăgalnic în cine știe ce context?

               Tuturor acestor factori li se adaugă identificarea perfectă a personajului cu omul pe care-l reprezintă…. Un personaj pe care nu-l voi uita prea curând sau prea ușor și pe care nu am cum să-l despart de „adevăratul” Cristian Vasile, căci sentimentele pe care le-am simțit ascultând melodiile acestuia se mulează perfect pe carismaticul personaj construit în roman. Nu-l poți uita pe Cristian, căci reușește să-ți intre adânc în suflet prin tăria caracterului, prin puterea de a alege să rămână uman într-o vreme în care totul se rezuma la o criză de ordin  politic și de a rămâne fidel muzicii sale în timpul unui val al schimbării. Este un personaj deosebit prin tot ce are de oferit, dar mai ales prin frumusețea ce zace în interiorul său. Toate aceste lucruri care te fascinează la personaj au fost și trăsături ale omului care acum se odihnește  într-un mormânt neînsemnat și fără cruce, în așteptarea celor care nu l-au uitat și vor să-l regăsească. Este încă un exemplu de om pe care factorii politici l-au vrut uitat, însă nu este un învins, ci un învingător, căci au existat și încă mai există oameni care nu l-au uitat și-i scot amintirea în lumina soarelui.

                      De asemenea, nu vă faceți griji din cauza Zarazei, îi veți afla povestea, vă veți pierde în dragostea ei înșelătoare și-i veți descoperi farmecele. Veți vedea cum o femeie se transformă într-un cântec înzestrat cu puterea de a vindeca răni ale sufletului și cum acest cântec devine emblema unei epoci păstrând în versurile sale dulci și în ritmul tandru aerul unei epoci la care noi putem doar să visăm ca la un paradis pierdut. „ Zaraza ” a lui Andrei Ruse este o experiență  minunată și intensă, chiar dacă nu întotdeauna veselă, care ne amintește că avem mult mai multe valori decât ne imaginăm, doar că nu demult au început să fie lăsate pradă uitării și poate să devină cenușă. Ele nu mor, ci trebuie dezgropate și curățate de toate miturile care încercă să le urâțească, curățate atât de bine încât la sfârșit să rămânem cu adevărul așa cum a fost el, cu bune și cu rele. Și nu uitați! La un moment dat, dacă ceva din viața personajelor vi se pare nedrept, amintiți-vă că în ciuda tuturor acelor întâmplări, o parte din ei, cea mai bună și mai nobilă, încă este vie …în artă și în amintirea noastră.

Părerea mea :♥♥♥♥♥

Editura: Polirom

Dacă v-a plăcut, dați like la pagina de FACEBOOK  și fiți la curent cu ce mai e nou!

Anunțuri

4 gânduri despre “Zaraza- Andrei Ruse

  1. O recenzie superba!!!
    Scrii minunat, ca de fiecare dată, cu o maturitate care nu-ți dezvăluie vârstă frageda… Felicitări!
    In privința cărții, m-ai făcut curioasă… Fac parte din categoria celor care de Zaraza au auzit doar de pe YouTube, spre rușinea mea. Sugestiile tale întotdeauna mi-au venit….”mănușă”, si îți împărtășesc si pasiunea pentru perioada interbelică…

    Apreciază

    1. Mă bucur foarte, foarte mult să aud asta! Când citesc comentarii de genul acesta, simt că blog-ul meu își îndeplinește scopul independent de bucuria mea de a scrie despre cărți și este un sentiment foarte plăcut!😀 Sper că și „Zaraza” se va potrivi „ mănușă” când îi va veni rândul.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s