Eiji Yoshikawa- Musashi

Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, Japonia a fost un spațiu izolat în mod voit. Pe când în Europa, datorită Revoluției Industriale, lucrurile se dezvoltau și se schimbau rapid, iar Epoca Modernă era în floare, Japonia încă se ghida după principiile medievale, contactul cu occidentul fiind interzis prin lege. Acest lucru s-a schimbat în ultimii ani ai secolului al XIX-lea odată cu începutul Erei Meiji. Era Meiji a fost perioadă de deschidere a Japoniei, perioada în care tradiția japoneză s-a unit cu modernismul occidental, în care sistemul feudal a căzut, iar clasa socială a samurailor a fost desființată.

musashi-poarta-spre-glorie-vol-2-top-10_1_fullsizeÎn mod firesc Era Meiji a reprezentat o perioadă de confuzie socială în care adevăratele valori erau puse sub semnul întrebării. Oamenii erau derutați din cauza culturii occidentale, atât de diferită de a lor, care-i invada, încât nimeni nu mai știa ce și cum e drept sau cum trebuie făcut. În acest context, Eiji Yoshikawa a început să scrie romane istorice ce aveau în prim-plan evenimente cheie ale istoriei Japoniei, rolul lor fiind acela de a reda japonezilor identitatea națională pe care păreau s-o piardă datorită fascinației occidentale.

Romanul „Musashi” prezintă prima parte a vieții unui mare samurai: Miyamoto Musashi cunoscut mai ales pentru stilul său de luptă cu două săbii. Romanul începe când Musashi, numit inițial Shinmen Takezō, la vârsta de 17 ani, ia parte la lupta de la Sekigahara și continuă prezentându-i inițierea și maturizarea până în momentul în care tânărul și neexperimentatul samurai devine omul și războinicul pe care l-a visat, chiar dacă modul dur de a se judeca pe sine nu i-a permis să vadă acest lucru.

Nu poți să citești „Musashi” fără să fii fermecat de complexitatea lumii pe care o prezintă, de diversitatea socială, ideologică și umană care-și găsește locul în multele pagini ale romanului. Sunt multe lucruri despre această carte pe care vreau să le scriu și este destul de greu să mă hotărăsc cu ce să încep. Cred că ar trebui să încep cu samuraii, până la urmă toată lumea a auzit de samurai…

Având în vedere că personajul principal al romanului este un viitor mare samurai, probabil cel mai cunoscut samurai în lumea occidentală, problema conceptului de samurai este foarte bine discutată. În primul rând, samuraiul trebuia să-și trăiască viața în conformitate cu Codul Bushido (cunoscut și sub numele de Codul Onoarei). Putem spune că în această privință samuraii se asemănau cu cavalerii: loialitatea și onoarea erau totul. Un samurai nu trebuia să fie doar un bun luptător, ci trebuia să aibă și un caracter deosebit și o minte antrenată, un autocontrol desăvârșit și să se preocupe de problemele spiritului în modul său propriu. Bineînțeles, aici vorbim despre portretul samuraiului ideal. Încă un lucru foarte interesant este credința că sabia era sufletul samuraiului, această idee nu este doar romantică, ci influențează mult mentalitatea samuraiului în funcție de modul în care acesta o înțelege și o interpretează.

Takezō, chiar de la început dorea să devină samurai, însă motivele sale erau considerate josnice și demne de dispreț: gloria, statutul social și beneficiile materiale. Pe lângă asta, era un cetățean problemă creând neplăceri vecinilor săi, ucigând și multe altele. Toate acestea s-au schimbat datorită unui călugăr zen care l-a ajutat pe Takezō să renască sub numele de Musashi (citirea chinezească a ideogramelor cu care se scria Takezō), să se desprindă de sălbăticia instinctului și să o apuce pe drumul umanității și cinstei, îmbrățișând adevărata Cale a Sabiei.

Drumul inițiatic al lui Musashi este fermecător prin diversitatea lui: de la lupte, la temple și izolare în munți, toate pline de obstacole și încercări, de ițe încurcate ale destinului care îi aduc în drum dragostea și dușmănia, loialitatea și trădarea, învinuirea, înțelegerea și iertarea. La sfârșit îți dai seama că omului nu îi este dat să fie în vreun fel, ci este ceea ce vrea să fie, că până și cineva ca Takezō poate deveni un om adevărat și un samurai desăvârșit, aici samuraiul fiind reprezentarea idealului, țelului propus.

Japonia acelor vremuri este descrisă elegant și clar, la fel și mentalitatea generală a diferitelor clase sociale, obiceiurile și particularităților acestora. De precizat este faptul că romanul este o permanentă confruntare între ideal și realitate, lucru care îi dă autenticitate și un aer de actualitate.

Sunt multe lucruri frumoase în acest roman, chiar dacă partea mea preferată este reprezentată de inițierea personajului principal, pentru că nimic nu mi se pare mai frumos decât schimbarea și formarea unui om, felul în care abandonează drumul greșit și să căznește să ajungă pe cel drept. Japonia de atunci este o lume la care noi ajungem destul de rar și puține sunt cărțile care ne pot oferi o asemenea experiență. Recomand romanul în primul rând pentru diferența de viziune pe care o propune, pentru peisajul diferit, pentru principiile și valorile noi și pentru frumusețea drumului unui samurai care a reușit prin autodepășire și luptă cu sine să ajungă să sfideze timpul și uitarea rămânând în amintirea colectivă atât de multe secole…

PS: Chiar dacă romanul are două volume, acțiunea se continuă linear și pe același fir narativ, așa că o recenzie pentru fiecare volum nu ar fi avut sens.

Editura: Polirom

Părerea mea :♥♥♥♥♥ (excelentă)

Dacă v-a plăcut, dați like la pagina de FACEBOOK  și fiți la curent cu ce mai e nou!

 

 

Anunțuri

2 gânduri despre “Eiji Yoshikawa- Musashi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s