Mika Waltari – Secretul Împărăției

 

          Când oamenii se leapădă de umanitatea lor, uitând de virtute și moralitate, sfârşitul unei epoci este aproape și un nou început se conturează în zare. Asta s-a întâmplat și acum 2000 de ani când un oarecare Iisus din Nazaret a intrat în Ierusalim călare pe un asin și și-a găsit sfârșitul răstignit pe o cruce, înviind a treia zi după moarte, dând naștere unei religii ce a ajuns să domine lumea. „Secretul împărăției” nu vorbește despre ce a ajuns creștinismul, despre cum singurul lucru important al acestei religii, iubirea, a fost înecat în sânge și ură sau despre cum doctrina simplă, formulată pentru cei mulți, a fost distorsionată și transformată într-un jug care l-a făcut pe om să se urască pe el însuși. Nu vorbește despre perioada în care esenţa, dragostea pentru om și suflet, a dispărut, ci despre începuturi și frumusețea lor chinuitoare.

         Atmosfera cărții este plăcută, reușind să te ducă în primii ani ai primului mileniu. Aerul este plin de prejudecățile absurde ale evreilor din acele vremuri, de Dumnezeu lor răzbunător și de setea nemărginită de putere și influență. Personajul principal, narator în același timp, este un bogat cetățean al Romei care, mânat de un imbold interior, ajunge la porțile Ierusalimului exact când Iisus își îndura ultimele patimi răstignit pe cruce. Ura și aversiunea evreilor sunt atât de bine descrise, încât aproape le simți intensitatea și te îngrozeşti. Atmosfera din cărțile lui Waltari are ceva special, căci ea nu se bazează pe descrieri, ci pe înțelegerea epocii și societății acelor timpuri, prin prezentarea mentalității, obiceiurilor și vieții cotidiene. Nu este o atmosferă a simțurilor, ci una a ideilor și a civilizației.

         Acțiunea acestui roman este simplă, lineară, căci farmecul cărții stă în altceva. Sunt prezentate evenimentele Noului Testament de la răstignirea lui Iisus până la Înălțare. Deși simplă, acțiunea are o curgere aparte care te face s-o iubești, fascinându-te cu puterea drumului inițiatic, cu diversitatea peisajului și cu întâmplările care te fac să-i cunoști cu adevărat personajele.

        Personajele și ideile sunt centrul universului acestui roman. Diversitatea oamenilor, umanitatea și limitele lor sunt prezentate cu atâta măiestrie, încât cartea te prinde de suflet, iar tu nu mai vrei nici în ruptul capului să fii slobozit. Marcus, naratorul, este de o complexitate uimitoare, căci sufletul și mintea sa ne sunt descrise până în cel mai adânc ungher. Venit din Alexandria unde încercase să înece în plăceri o dragoste carnală, ajunge în Ierusalimul auster și intră în contact cu o nouă Lege care nu îi este permisă, căci el nu este evreu, iar noua învățătură este doar pentru aceștia sau, cel puțin, așa se credea la început. Pornește în căutarea împărăţiei lui Iisus, iar acest drum este unul inițiatic. Lupta dintre credință și rațiune, războiul pe care îl poartă pe trei fronturi: cu mintea, cu inima și cu societatea, nu poate decât să te atragă și să te facă să vrei să ajungi din ce în ce mai adânc în ființa personajului. Apostolii, femeile și cei mulți sunt personaje secundare, dar tratate atent, de parcă ar fi principale. Mi-a plăcut foarte mult modul în care apostolii au fost descriși. Nu sfinți, nu atotștiutori, ci oameni simpli, cu prejudecăţi, la început incapabili să înțeleagă învăţătura lui Iisus, toți 12 ducând mai departe aceeași știință, dar mereu diferită, în funcție de modul în care fiecare în parte a înțeles-o.

        Ideile… Am spus că sunt multe idei în cartea aceasta, majoritatea legate de om și de principalele idei creștine pe care toți le știm, fie că vrem, fie că nu, căci le-am auzit in 1000 de locuri și contexte diferite (mai ales la școală pentru cei de-o vârstă cu mine). Pe de-o parte m-a amuzat, pe de alta m-a întristat greutatea cu care personajele ajung sau, mai bine zis, nu ajung (pentru că romanul are o continuare pe nume „Romanul”) să înțeleagă că esența, baza, temelia noii religii este iubirea pură, absolută față de tine și, mai ales, față de ceilalți.

         Mika Waltari este unul dintre scriitorii mei preferați, are o scriitură frumoasă care se adaptează imediat la vocabularul epocii și regiunii despre care scrie. Frazele sale curg lin, sunt pline de substanță și nu foarte înflorite, dar modul în care gândurile și monologurile personajelor sunt scrise, te lovește fix în inimă de fiecare dată.

         Cartea a fost foarte bună, asemenea tuturor cărților lui Mika Waltari pe care le-am citit până acum. Nu contează cărei religii simți că aparții sau dacă simți asta față de vreo religie, pentru că subiectul nu poate deranja pe nimeni. Vorbește despre începuturi, iar începuturile sunt mereu frumoase, despre oameni, divinitate și înțelegere, iar aceste lucruri nu te pot deranja. Nu poți să spui că este ceva greșit în a fi cu adevărat bun, dar bun din toată inima și cu toată dăruirea, nu „bun” din cauza fricii că ceva rău ți s-ar putea întâmpla la un moment dat. Merită citită!

            Mie cartea mi-a trezit o mulțime de sentimente, m-a făcut  să mă gândesc la oameni și la inimile lor. Oamenii fug și caută împăcarea cu lumea și cu ei înșiși în exterior, sunt atât de preocupați de fugă și de rătăcire, încât nu se uită în ei înșiși și nu caută nimic acolo. Am încetat acum muți ani să mă mai consider o persoană creștină. Această carte mi-a amintit de acele vremuri și de credința mea că această religie, adevăratul creștinism, a fost ucisă înainte să crească și să înflorească.  Personajele m-au impresionat profund prin fragilitatea ființei lor și prin drama interioară. Căutau iubirea și pacea, dar o căutau în El, fără să înțeleagă că iubirea nu e doar în El, ci și în ei, iar adevărata Lui casă este inima fiecăruia.

An apariție: 2016

Editura: Polirom

Părerea mea :♥♥♥♥♥ (excelentă)

Dacă v-a plăcut, dați like la pagina de FACEBOOK  și fiți la curent cu ce mai e nou!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s