Marion Zimmer Bradley- Sanctuarul ( Seria Avalon #2)

Marion-Zimmer-Bradley_Sanctuarul1Multe întrebări rămân fără răspuns după prima carte a seriei. Care sunt originile Avalonului? Cum a început totul? Cine a pus bazele și de ce? Istoria Avalonului  este mai misterioasă decât insula în sine, căci de ea stau legate nume, vieți și destine, iar  continuitatea ei a fost posibilă datorită sângelui care nu s-a sfiit să curgă. Sanctuarul  aduce răspunsuri acestor întrebări și te face să înțelegi complexitatea situației itorice de anunci : Britania sub stăpânire romană.

Mi-a plăcut acest volum, deși mai puțit decât primul. Conflictul politic este foarte puternic, iar bariera pe care acesta o pune în fața personajelor este ușor frustrantă uneori. Cu toate acestea, cartea rămâne complexă și plăcută în cea mai mare parte a timpului. De data aceasta povestea de dragoste este accentuată mai tare, ai timp să iubești alături de personaje, să te bucuri și să „ plângi” pentru ele..

Diferențele dintre romani și britanici erau uriașe, iar prezentarea acestor diferențe de mentalitate și comportament sunt, în sine, foarte interesante. Înțelegi cum era organizată o provincie romană, cum erau tratați cei cuceriți, cum se împotriveau britanicii, care erau problemele  ce apăreau între religii și  cum, într-un final, au învățat, mai mult sau mai puțin, să trăiască împreună și să se ajute în cazurile extreme când atât siguranța romanilor, cât și a britanicilor era pusă în pericol de un un factor  exterior.

Avalonul încă nu există la începutul acestui volum, iar preotesele erau ținute închise, legile  după care trăiseră secole se pierduseră, iar singurul lucru pe care l-au putut face a fost să devină „ slugile” unor druizi însetați de putere care răstălmăceau mesajele pe care le trasmitea Zeița prin Marea Preoteasă  în favoara Impresiului Roman. Sanctuarul însuși a avut o politică murdară care nu a putut fi curățată de amestecul exterior și de mârșăvie. Când una dintre preotese  pleacă să întemeieze Avalon-ul,  mizeria lumii exterioare și a naturii umane ies la iveală și încep să sfâșie tot ce mai era frumos, pur, cinstit, însă, la final, rămân preotesele din Avalon care pun pe picioare o nouă comunitate în care regulile sunt respectate, iar amestecul exterior nu este binevenit.

Acest volum a fost puțin obositor, deși foarte bine scris. Deși este o serie fantasy, subiectul este serios, la fel ca toată cartea, conflictele sunt puternice, toate părțile prticipante nu se lasă înfrânte ușor, iar destinul este crud, mi-l imaginez ca pe un puști sadic și ușchit care se joacă cu păpușile ce ce reprezintă personajele, iar cel mai rău lucru este că nu poți să spui nimic, pentru că așa este viața și așa sunt oamenii. Vă recomand această serie cu căldură dacă vreți o lectură serioasă, nu un fantasy ușor care să vă relaxeze, pentru că asta nu se va întâmpla. Pentru mine este un lucru bun, căci îmi plac romanele care prezintă viața și omul așa cum sunt și nu le e frică să spună că eroismu și idalismul se termină întotdeauna cu o baltă de sânge, chiar dacă idealul a fost îndeplinit sau nu. Probabil m-a obosit pentru că s-a vorbit foarte mult despre romani, despre Impreriu, iar mie chiar nu-mi plac romanii ( poate am mai mult sânge de dac pentru că pe daci chiar îi iubesc) și despre politica de cucerire, de anulare a identității unui popor,  pe care, din nou, nu pot s-o sufăr. Sunt pe la jumătatea volumului 3 care este, în orice caz, mult mai bun.

Acestă carte a apărut la editura: Nemira

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s