Fascinație indiană

            Te-ai întrebat vreodată de ce există suferință? De ce oamenii tIn_Silence_by_Wautrăiesc mai mult în teroarea nefericirii decât în beatitudinea desăvârșirii? Dacă da, te-ai mulțumit cu explicația că trebuie să înduri povara unui păcat originar și să plătești pentru greșelile străbunilor tăi?

            Te-ai întrebat vreodată cum un Dumnezeu perfect a putut crea o ființă atât de plină de cusururi cum este omul? Dacă da, ai acceptat ușor faptul că nimeni nu l-a pedepsit pe acest Dumnezeu pentru greșelile pe care le-a făcut, în timp ce tu simți greutatea fiecărui păcat pe umeri?

            Ai simțit vreodată că nu poți să face parte      dintr-un cult religios, că aceste credințe nu rezonează cu nimic din tine, dar spiritualitatea omului te-a fascinat întotdeauna? Dacă da, de ce?

            Chinuitoare întrebări, nu-i așa? Le-am simțit și eu tăișul cu mult timp în urmă, dar am căutat răspunsurile cu ardoare până când nopțile mi-au putut fi din nou senine. Aceste întrebări au dus la primul meu contact cu filosofia indiană și, aparent, totul a fost doar un accident. Uneori Universul aranjează lucrurile în așa fel încât să le primim când avem cea mai mare nevoie de ele. Urmează să vă prezint conceptele care au făcut din gândirea hindusă prima mea iubire și care au avut un rol uriaș în dezvoltarea și maturizarea mea.

Maya, Karma și suferința

devi_trinity.jpg

            Hindușii cred că viața materială este o iluzie și că nimic nu este real. Ei bine, acest lucru poate părea puțin ciudat. Această viață este reală pentru tine, cel care o trăiești, însă în momentul în care sufletul se desprinde de trup, totul se transformă într-o iluzie. Este exact ca un vis. În momentul în care visezi crezi că totul este real, însă în clipa în care te trezești îți dai seama că totul a fost doar o închipuire. Această Mare Iluzie este Maya, cea din care au luat naștere toți, inclusiv zeii, căci ea este Viața însăși și nimeni nu poate fi scutit de mrejele ei.

            Sufletul este prins în lanțul reîncarnărilor din cauza unei legi a cauzalității care guvernează Universul. Această lege poartă numele de Karma. Karma poate fi bună, suma tuturor faptelor bune pe care le-ai făcut și atrage după sine bunăstare sau poate fi rea, suma greșelilor și nedreptăților pe care le-ai făcut într-o viață și atrage după sine suferința. Fie că este bună sau rea, Karma trebuie arsă și pusă în echilibru. Doar atunci sufletul (atman) se va elibera și se va întoarce în Realitatea originară, în absolut, în Brahman. Cât timp există Karma nearsă va exista și renaștere, iar lucrurile care ni se întâmplă sunt strict rezultatul faptelor noastre trecute. Nu plătim un păcat originar și nici nu îndurăm pentru greșelile altora. Primim doar răsplata pentru faptele noastre din viața asta sau o alta trecută.

            Suferința există doar în lumea materială, ea fiind, de asemenea, o iluzie. Hindușii consideră că omul nu poate fi cu adevărat fericit aici, chiar dacă i se pare la un moment dat că este. Mereu va interveni ceva care îi va distruge această impresie, așa că tot ce-i rămâne individului este calea către sine și eliberarea spirituală.

 

Zeii și legea karmică, religia și cunoașterea44974_10151303701207192_1254521121_n

            În India inclusiv zeii sunt supuși legii karmice, astfel încât, dacă un zeu greșește, acesta va fi pedepsit.  Mi-a plăcut mult acest fel de a privi divinitatea și lumea în general. A rezonat cu ceva din mine, iar acum una dintre credințele mele interioare se aseamănă mult cu această poveste. Oamenii sunt imperfecți pentru că și zeii sunt la fel, iar toți se supun acelorași legi, căci au venit și se vor întoarce din aceeași mare Realitate Universală.

            Un alt aspect interesant este existenţa a două moduri de evoluție spirituală. Unul accesibil majorităţii, anume religia, doctrina și unul puțin mai complicat, cunoașterea. Aceasta fiind pentru cei care nu pot să creadă și au nevoie să experimenteze și să cerceteze. Acest mod de a vedea evoluția spirituală, de a oferi tuturor o șansă a fost, probabil, unul dintre principalele motive pentru care m-am îndrăgostit de gândirea indiană.

            Principiile mai sus menționate m-au modelat ca persoană, căci ele nu au fost o cunoaștere teoretică, abstractă, ci au devenit o parte din mine. Fără ele nu aș mai fi fost înclinată spre introspecție, îndrăgostită de cunoaștere, responsabilă și, cu siguranță, nu aș fi avut tăria și bucuria de a face o alegere fiind conștientă de faptul că eu și numai eu sunt cea care urmează să suporte toate consecințele.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s