Hermann Hesse-Gertrud

coperta_3076_bigHermann Hesse este scriitorul meu preferat, iar acum, când am ajuns să îi citesc primele scrieri, îmi este și mai drag. În limba română „Gertrud” a fost publicat în volum cu încă două romane scurte a căror recenzii urmează să apară pe măsură ce le citesc. Acestea nu au fost puse în același volum doar din cauza dimensiunilor mici, ci și datorită faptului că au în comun ceva, anume condiția artistului. În fiecare dintre cele 3 mini-romane se vorbește despre un anumit aspect din viața unui artist.

„ Gertrud” are în plim-plan viața a doi muzicieni cu firi și păreri diferite, atât de diferite încât , în ciuda prieteniei ce îi leagă, ajung să se certe adesea din motive aparent neînsemnate.  Asemenea oricărei cărți scrisă de Hesse,  este o  carte de idei care pune în discuție o mulțime de subiecte delicate precum sensul vieții, natura artei, funcția de catharsis a acesteia și așa mai departe.

O altă temă abordată în acest roman  este dragostea, dar nu dragostea care vindecă răni și înnobilează suflete, ci dragostea chinuitoare și deșartă din care nu se naște decât disperare, chin și dorință de moarte, acel tip de dragoste care ar putea fi fatal unui artist dacă iubirea lui sinceră și pură pentru munca sa nu l-ar salva.

Sensul vieții ne este povestit la persoana întâi de un muzician a cărui tinerețe a fost năruită de nesăbuință și pasiune trecătoare. Fericirea și căutarea acesteia este un laitmotiv al poveștii, iar acestă fericire constă în puținele momente de împlinire care apar după o muncă titanică și îndelungată, acele momente rare care țin puțin și te fac să simți că anii de chin nu au fost în zadar  și să crezi cu tărie că acele clipe merită toată suferința din lume .

„Un lucru ştiu însă: dacă există o fericire şi un paradis, atunci ele trebuie să fie o dăinuire nestingherită a unor asemenea clipe; şi dacă poţi atinge această fericire prin suferinţă şi durere purificatoare, atunci nici o suferinţă şi nici o durere nu este într-atât de mare încât să fugi de ea.”

Din cauza aceasta l-am iubit pe  Hesse încă de la prima întâlnire când eram în clasa a 8-a și-l voi iubi până când nu voi mai fi. Cărțile scrise de el sunt cărți construite din idei, personajele sale sunt întruchipări de o frumusețe olimpiană ale ideilor.  În acest roman Hesse nu doar că exemplifică partea distructivă a iubirii care este, aproape întotdeauna, idealizată, ci prezintă extazul creator și , din punctul meu de vedere, adevărata fericire. Ne arată un tânăr al cărui suflet pribegește prin muzică încercând să găsească sensul vieții, rostul acestei existențe materiale. Chinul și extazul prin care trece artistul în momentul sale roditoare, sacrificiul și durerea din care opera, de o puritate totală, se naște dintr-un univers interior omului și capătă un fel de independență fața ce acesta în momentul în care cosmogonia s-a încheiat și noul univers a ieșit din pântecele creatorului.

„Gertrud” este o avalanșă de idei, sentimente și păreri care încastrează între pagini  pe de-o parte furtunile și chinurile tinereții și pe de altă parte fericirea absolută care izvorăște din împlinirea și atingerea idealurilor pentru care individul a trebuit să îndure ani de suferință și incertitudine.

Acest roman a apărut la editura : RAO , colecția RAO CLASIC fiind în volum cu Rosshalde și Ultima vara a lui Klingsor.

Părerea mea: ♥♥♥♥♥ (excelentă)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s