Ahdaf Soueif- Harta iubirii

coperta1d Ahdaf Soueif este o scriitoare de origine egipteană care ne propune să intrăm în realitatea Egiptului dintre anii 1900-1998 și să trăim două povești de dragoste aflate la o distanță de 100 de ani una de cealaltă. Două femei, străbunică și nepoată, un cufăr și niște ițe amestecate ale trecutului sunt bazele unor povești îmbârligate conturate pe un fundal istoric intens.

Isabel trebuie să facă un proiect  despre noul mileniu și cu ajutorul unui bărbat care are destui ani încât să-i fie tată ajunge în Cairo la sora acestuia. Ia cu ea cufărul străbunicii ei, Anna, și îl lasă în grija gazdei  care se apucă să descifreze povestea unei vieți colorate care se pare că este legată cu a ei.

Două lucruri leagă realitatea Annei de realitatea Almei, egipteanca: felurile nebănuite prin care lucrează dragostea și situația politică groaznică în care se află Egiptul. Alma încercă să refacă povestea cu cât mai mult realism reușind prin cercetare să umple golurile de natură politică care au dus la un deznodământ sau altul.

A trecut foarte mult timp de când Egiptul nu a mai avut pace… Mă întreb dacă acest loc care a oferit oamenilor atât de multă înțelepciune a mai cunoscut liniștea după ce vremea piramidelor a apus … Contextul istoric se leagă înfiorător de mult cu povestea pentru că așa erau și sunt viețile actualilor cetățeni ai Egiptului. Fără liniște, într-o groază cumplită în care ziua de mâine nu este o certitudine, ci o speranță vagă  așa cum este și libertatea.  În acest peisaj plin de ruine, iubirea încă mai există și reușește să lumineze sufletele oamenilor care cumva găsesc o cale de supraviețuire în fața greutăților de zi cu zi   și care lupta pentru ceea ce este al lor de drept.

Este prima oară când iau contact cu istoria recentă a Egiptului și nu mi-am putut imagina că totul este atât de trist… Poveștile din roman sunt foarte interesante mai ales prin exotismul specific și prin frumosul mod în care diferențele dintre popoare sunt puse în lumină. Stilul este plăcut, dar cartea trebuie să fie citită cu atenție pentru că schimbările bruște și dese ale perspectivei narative te pot deruta. Având în vedere că sunt povești de dragoste, nu sunt multe de spun înafara faptului că au fost scrise cu sensibilitate și grijă, iar autoarea ne-a scutit de povara poveștilor de dragoste proaste în care penibilul este protagonist. Sunt povești bune, echilibrate, iar restul întâmplărilor din roman au grija ca acesta să nu ajungă plictisitor.

De asemenea, unul dintre cele mai importante personaje ale romanului este destinul pentru că din cauza lui  drumurile aparent paralele ale oamenilor se împletesc, iar mările și oceanele par o băltoacă peste care poți sări fără prea mult efort

 Părerea mea: ♥♥♥ ( mi-a plăcut)

Cartea a apărut la Editura: Polirom

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s