G.G. Vlad- Drăculeștii ( Cum ajungi să te îndrăgostești de o carte)

ordinul-dragonului-2Sunt cărți de care pur și simplu nu vrei să te desparți, cărți care te întristează prin simplul fapt că au un număr finit de pagini și povestea își are sfârșitul firesc. Așa a fost și această serie pentru mine, am încercat să-i prelungesc magia pe cât de mult posibil, dar toate paginile unei cărți ajung să fie citite la un moment dat. În recenzii am vorbit în mare despre acțiune și am prezentat personajele principale încercând să nu dezvălui prea multe și am ocolit cu bună știință ideile cărții pentru că am vrut să scriu și acest articol.

Toți ne îndrăgostim de cărți și de personajele lor,  ne pierdem în lumile încastrate între coperte, colindăm prin lumi trecute și ajungem să le cunoaștem firea și secretele. Uităm de noi, de problemele noastre și pentru câteva ore evadăm din realitate colectivă, ajungem în realitatea cărții, într-o realitate care te încătușează prin idei, cunoaștere, fascinație… Cam așa ne îndrăgostim noi de cărți…

Așa am prins și eu mare drag de această serie și voi încerca să vă spun de ce. Pentru mine cele mai bune părți dintr-o carte sunt ideile și psihologia personajelor așa că despre aceste lucruri voi scrie mai departe. E posibil ca ideile mele sau ceea ce  am înțeles să nu corespundă cu lucrurile pe care ceilalți le vor vedea și înțelege din această serie și din această cauză vă rog să păstrați în gând faptul că tot ce urmează să scriu este de o subiectivitate absolută și că cel mai bine e să citiți cărțile și să vă faceți propriile păreri.

Anii trec, iar oamenii se schimbă, îmbătrânesc sau mor. Așa se succed generațiile și lumea își vede în continuare de drum fără să se sinchisească de durerea sau disperarea oamenilor. Fiecare familie își are generațiile sale, iar pentru familiile domnești această succesiune era chiar mai importantă. „Drăculeștii” ne prezintă mai multe generații ale familiei Drăculeștilor, o ramură desprinsă din familia Basarabilor. Povestea începe de la Vlad Țepeș și se continuă cu fiul său, apoi cu nepotul, strănepotul și așa mai departe. Vlad Țepeș, Vlăduț, Radu și Mihai fac parte din generații diferite, dar sângele care le curge în vene îi leagă, iar valorile îi unesc. În această carte valorile au un rol important, iar strălucirea lor este amplificată de mizeria din jur. În primul rând, vorbim despre un realism crunt care dă o autenticitate deosebită poveștii. De multe ori m-am întrebat :De ce ? De ce așa ? De ce el? Cum  se poate întâmpla așa ceva? , iar răspunsurile au fost mereu aceleași : Pentru că așa a fost, pentru că așa e firesc și pentru că așa sunt oamenii.  Există oameni nobili care respiră dreptate și cinste în loc de aer și oameni care au nevoie de bani și putere și care o pot obține doar prin mârșăvie și complot, dar fără aceștia din urmă nu am avea nevoie de cei dintâi. Aceasta este realitatea noastră și aceeași a fost și realitatea de atunci. S-au schimbat doar metodele și aparențele, dar esența este aceeași. Contrastul dintre cele două este atât e mare, atât de bine scos în evidență și cu toate astea, cele două se completează perfect , creează un peisaj omogen… Totuși rămâne întrebarea: De ce? Acel de ce care nu se mulțumește cu : pentru că așa a fost să fie.

Cel mai mult mi-au plăcut personajele pentru că prin ele s-au transmis majoritatea ideilor, iar pentru că seria le poartă numele mă voi concentra pe cei din neamul Drăculeștilor. Pentru ei sensul vieții se află în datorie, în dreptate și curaj. Nu sunt doar personaje simple, sunt spirite ale identității naționale, ale valorilor care ne-au reprezentat întotdeauna în ciuda uscăturilor și de care am uitat acum, când știm doar să ne plângem, să anulăm ceea ce suntem și să ne ascundem după deget. Din această cauză iubesc atât de mult aceste personaje, pentru că sunt  atât de umane , de pasionale, de inteligente și fermecătoare și totuși  cinstea, curajul și dreptatea lor le spiritualizează. Carisma și strălucirea privirii le aduc oameni loiali până în străfundul ființei, oameni care și-ar da viața pentru ei și pentru care ei, la rândul lor ar renunța la tot. Prietenia e sinceră, iubirea pură și dăruirea totală. Probabil din cauza asta m-am atașat atât de mult de această serie, pentru că în ea am găsit oameni  așa cum mi-am imaginat mereu că ar trebui să fie: umani și spirituali, iar defectele să le fie compensate de o frumusețe vădită a sufletului.

Acum că aceste aproape 2000 de pagini s-au sfârșit, iar singurul lucru pe care îl mai pot face  este să aștept volumul 4, nu știu ce ar trebui să citesc mai departe. A fost o aventură minunată, iar să știi că scriitorul îți citește și apreciază recenziile, să primești comentarii în care oamenii îți spun că i-ai convins să caute și să citească cărțile este un sentiment minunat de împlinire pentru că știi că ai reușit ceea ce ți-ai propus. Dacă veți fi vreodată puși față în față cu această serie, nu vă speriați de numărul mare de pagini pentru că nu există nicio șansă să vă plictisiți. Citiți și lăsați cuvintele să vă ungă sufletul și personajele să vă deschidă ochii asupra propriei voastre persoane.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s