G.G Vlad- Sabia Ordinului (Drăculeștii vol.I)

       „Sabia Ordinului ” este primul volum al seriei „Drăculeștii” ce are 3 volume apărute plus unul ce urmează să apară. Seria este scrisă de o scriitoare româncă din Constanța  pe nume Gabriela Vlad, membră a Uniunii Scriitorilor din România.  „Sabia Ordinului” a apărut în 2004 deschizând ciclul de romane istorice mai sus menționat. Acțiunea începe în secolul al XV-lea pe vremea când Ștefan cel Mare domnea în Moldova, iar Vlad Țepeș era ținut prizonier ,în timp ce Țara Românească se dărâma sub greutatea mârșăviei, lăcomiei, trădării și lașității.

            Vlăduț, a cărui origine și trecut i-au fost tăinuite, devine un tânăr viteaz, inteligent și  drept  care nu poate fi învins în luptă dreaptă. Reușește să descopere și să oprească uneltirile hidoase ce-i stăteau deasupra capului manipulându-l ca un păpușar. Se eliberează de statutul de pion și-o apucă pe drumul propriei vieți ce se anunță anevoios, dar plin de glorie.

       Romanele istorice sunt printre preferatele mele, iar acesta este de departe unul dintre cele mai bune pe care le-am citit vreodată. Are în spate o documentație amplă și o muncă titanică. Fiecare detaliu este la locul lui reconstituind acele vremuri apuse în care  Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș îi țineau piept lui Mehmet Cuceritorul, cel care a reușit să îngenuncheze Constantinopolul, dar Principatele Române, ba. Totul este atât de clar expus, încât și cel care nu știe o boabă e istorie a românilor ar înțelege complexitatea acelor realități trecute. Acțiunea este amplă și îmbârligată ținându-ți în permanență atenția trează. Nu ai cum să te plictisești. Sunt descrise atât de multe întâmplări, iar abundența de informație nu poate decât să te fascineze. Romanul acesta este ca vinul de Nicorești , trebuie savurat în tihnă așa cum ne învață unul dintre personaje. Ficțiunea și realitatea istorică sunt atât de bine contopite încât îți vine greu să crezi că lucrurile nu s-au întâmplat aievea. Totul curge de la sine exact cum se întâmplă în realitate, nimic nu pare forțat sau nepotrivit.

       În ceea ce privește personajele…Ei bine, aici lucrurile se complică și devine din ce în ce mai greu pentru mine să rămân lucidă, să nu mă pierd în iluzia unor ochi verzi și în mândria de a fi român. Personajele au personalități puternice, niciunul nu este vag conturat, toate sunt distincte și au acel ceva unic în firea lor, în modul de a gândi. Pot spune chiar că au mai multă culoare în obraji decât mulți dintre oamenii pe care-i văd pe stradă, iar sângele le fierbe neîncetat în vene din motive diverse, mai nobile sau mai josnice, dar cu desăvârșire umane. Personajele nu au o singură dimensiune, anume cea umană, ci sunt întruchipări ale spiritului românesc , avatare ale unor valori pe care noi ca națiune le-am purtat mereu în inimă și care au înflorit în momentele de restriște când viclenia și josnicia păreau să iasă victorioase. Sunt personaje românești până în măduva oaselor, sunt modele pe care toți românii ar trebui să le urmeze, căci țara noastră mereu s-a aflat sub amenințarea hoției, înșelătoriei și lăcomiei,dar întotdeauna cinstea, curajul și dreptatea au alungat norul negru chiar și numai pentru o vreme.

Va recomand acest roman din toată inima pentru că vă va arunca în brațele a tot felul de stări sufletești, numai dezamăgire nu.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s