Karma- dansul cauzelor și lanțurile efectelor

hindu-god-mantra      Este prima oară când încerc să scriu un astfel de articol și sper să iasă ceva frumos din care fiecare a învățat sau și-a amintit ceva. Pentru mine filosofia indiană e un izvor de fascinație care nu va seca niciodată, dar voi fi în stare să expun lucrurile așa cum trebuie? O să pun bine în context și o să impun o viziune destul de amplă asupra subiectului? Nu o să ajung să simplific prea tare totul din dorința de a mă face înțeleasă? Nu știu… Singurul lucru pe care îl știu despre acest articol e că va fi scris cu toată inima și voi face tot ce-mi stă în putere pentru a obține ceva de care să fiu mândră și ceva ce îi va ajuta pe ceilalți.
Pentru occidentali problematica gândirii indiene poate ridica obstacole care nu sunt chiar ușor de depășit. Între noi, europenii, și toate popoarele asiatice se află o barieră de mentalitate ce pare imposibil de străpuns la prima vedere, dar care o dată depășită îți deschide poarta către o lume pe care nici măcar nu ți-ai fi putut-o imagina. Diferențele de înțelegere a lumii sunt uriașe, adesea antagonice. Pentru a înțelege karma avem nevoie de o înțelegere mai adâncă a anumitor idei și concepte. Fără această pricepere minimă, viziunea noastră asupra karmei va fi una eronată și laconică, iar de multe ori vom ajunge în situația de a judeca greșit, chiar condamna o idee pe care o analizăm din punctul nostru de vedere, fără să ne dăm seama că raționamentele noastre se bat cap în cap cu cele pe baza cărora a fost construită respectiva idee.
În India existența umană, adică experiența omului în lumea materială, durata de timp pe care o petrece aici este o continuă și perpetuă durere. Această durere nu poate fi eclipsată nici de cele mai mari plăceri și nici de momentele de fericire pe care individul le trăiește de-a lungul vieții. Scopul final este eliberarea de această lume iluzorie și întoarcerea în Realitate, acolo unde suferința va lua sfârșit. Singura cale prin care se poate ajunge la eliberare este ruperea, distrugerea lanțurilor karmice. Acum trebuie să fi apărut niște întrebări… Ce sunt Realitatea și Iluzia? Care parte din noi se eliberează și cine ne ajută?
În primul rând, nimeni nu te poate ajuta. Spre deosebire de teologia creștină, unde mântuirea ta depinde de un Dumnezeu atotputernic, iar tu ești un suflet aflat la mila acestei divinităţi, în filosofia indiană lucrurile stau cu totul diferit. Suferința ta este rezultatul exclusiv al faptelor tale din viața actuală sau dintr-o alta anterioară. Nu există niciun păcat originar care să-ți atârne de gât, nicio consecință a faptelor străbunilor tăi care să se reverse asupra-ți. Ești doar tu și greșelile pe care le-ai făcut sau nu. În al doilea rând, existența unei divinităţi în sensul religios al cuvântului este străină gândirii hinduse mult timp. Divinitatea apare ca un aspect metafizic ce portă numele de Brahman și vom vorbi despre el imediat. Cum am spus, ești singur și nu ai la cine să te rogi deoarece legea cauzalității, karma, domnește peste întreg universul. Mai târziu vom afla că până și zeii sunt pedepsiți pentru faptele lor.
Am introdus conceptele de Realitate și Iluzie. Ele poartă numele de Brahman și Maya. Maya mai este cunoscută și sub denumirea de Marea Iluzie, de fapt, iluzia vieții. Ce vreau să spun acum e că toată viața ta este o iluzie ca alte sute de iluzii pe care le-ai mai trăit. Nu îți spun că totul este o minciună și ca la un moment dat te vei trezi, nu. Încerc să-ți spun că pentru tine cel real, pentru Ființa ta, toate astea sunt o iluzie, un vis. Vei înțelege mai bine ce este iluzia când îți voi spune ce este realitatea. Realitatea este Brahman. El este Sinele Universal din care toate au plecat și în care toate se vor întoarce. El este Absolutul. Nu este o divinitate propriu-zisă, el doar este. Întoarcere la Brahman este întoarcerea noastră la origini, la realitatea primordială și singura realitate de drept. Și uite că am ajuns să vorbim despre Atman. Atman este Sinele personal, un principiu transcendent ce nu este implicat în experiența lumii fizice. Pentru o mai ușoară înțelegere îl putem asocia cu Ființa sau cu Spiritul. Interesant este faptul că Atman nu este pătat de acţiunile noastre și nu se implică deloc în această viață psihomentală. Fiecare dintre noi are un Atman, un sine, iar acest sine este o parte Brahman. Nu este construit după chipul și asemănarea lui, ci este o bucățică din el.
Acum că am pus cât de cât în ordine aceste lucruri, ne vom întoarce la karma. Eliade definește Karma în felul următor: „Karma este legea care condiționează și dirijează cu o științifică precizie fructificarea actelor. Orice acțiune e o cauză, și trebuie să aibă un efect, în aceeași existență sau într-una viitoare (…) Viața este consumarea potențialelor adunate de actele existenței precedente, și în același timp însămânțarea unei noi serii de acte, care necesită realizarea, fructificarea și anihilarea într-o nouă existență. Astfel că orice viață implică o viață precedentă și angajează o viață viitoare”
. De asemenea, karma este o lege a echilibrului. Dacă faptele omului vor împrăștiat rău în jurul său, acesta va primi în schimb suferință, iar dacă faptele sale au fost nobile, lucruri bune vor apărea în viața sa. Fie că vorbim despre karma bună sau rea, ea există și ne ține legați de această lume. De exemplu, putem să ne imaginăm un om foarte bogat, dar cu un caracter care lasă de dorit. Această bogăție a individului poate fi o consecință a faptului că într-o altă existență a fost darnic și altruist, dar comportamentul său nepotrivit îi poate aduce în viața viitoare singurătate sau îl poate înconjura doar de oameni falși, rău intenționați, pe care nu te poți baza. Karma nu face discriminări, ea îți dă exact ce ai dat și tu la un moment dat.
Într-o altă ordine de idei, lucrurile stau cam așa. Deasupra tuturor conceptelor pe care noi, oamenii le putem înțelege, există un Sine Universal, Brahman, a cărui natură noi nu o putem cuprinde. Acest Brahman este superior chiar și zeilor ce vor apărea mai târziu. Este mai presus de toate și este absolut. Din acest Brahman „s-au desprins” mici „bucățele” care au devenit noi, Ființa noastră superioară, esența de a fi om. Ajuns în cadrul Creației, acest sine, Atman, s-a supus legii karmice care domnește peste tot. Maya este izvorul vieții și iluzia acesteia. Pentru noi, cei care o trăim, experiența lumească este reală, așa cum și firul desfășurării acțiunii, senzațiile și impactul unui vis sunt reale pentru protagonistul acestuia, dar așa cum pentru noi visul este o iluzie când ne trezim, așa este și viața pentru Atman când se desprinde de trup. Scopul final este eliberarea acestui sine și întoarcerea sa acasă, în sânul singurei realităţi eterne.
Ideea de karma a fost preluată de mai multe religii asiatice și a ajuns să se întindă până în Extremul Orient. Aproape toată lumea a auzit despre această lege universală, iar prin viu grai înțelesul ei a ajuns să se deterioreze, să se rezume la: faci rău, primești rău, faci bine, primești bine. Din această cauză am ales să scriu un articol despre karma, din dorința de a face cunoscut un înțeles mai profund, în măsura în care înțelegerea mea personală mi-a permis-o.
La fel ca în Buddhism, am spus că experiența în această lume însemnă durere pentru gândirea indiană. Acum voi vorbi din punctul meu de vedere și voi spune de ce sunt de acord cu această viziune. Acest Atman, esența noastră, este de natură divină și absolută, iar noi, cei conștienți de asta, vom tinde mereu spre absolut, îl vom căuta cu sete și ardoare și nu-l vom găsi în această lume materială, sortită schimbării și degradării pentru că acest absolut nu are cum să existe în ea. Această durere provocată de o rătăcire continuă se va combina cu durerea adusă de karma, de greșelile noastre și, orice s-ar întâmpla, suferința se va întoarce în viețile noastre, pentru că ea aparține acestei lumi iluzorii și nu există în nemărginirea lui Brahman.
Bineînțeles, acum rămâne un singur aspect de atins, anume cum putem distruge karma sau cum o putem împiedica să se formeze. Una dintre metodele pe care Mircea Eliade le propune este metoda intențională, adică aceea de a nu te interesa de rezultatele activităţii, de a nu-i pofti fructele, de a o împlini ca pe o datorie.
Cam astea sunt lucrurile pe care le-am avut de spus despre karma și sper că voi reveni cu completări mai târziu. Voi mai scrie articole despre filosofia indiană pe măsură ce încep să fiu mai sigură pe înțelegerea mea. Sper că vi s-a părut interesant și că v-am stârnit curiozitatea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s