„Sacrul și Profanul” – Mircea Eliade ( Cât de mult te face ignoranța să pierzi)

sacrulsiprofanulMulți ar spune că acest articol ar trebui să fie la recenzii, dar nu va fi, așa cum nu va fi nici la articole. De ce? Pentru că la 17 ani nu pot să vorbesc despre filosofie sau istoria religiilor de parcă aș fi un specialist. Nu am pregătirea necesară, iar cunoștințele mele sunt, în comparație cu ale unui specialist, neglijabile. Cu toate astea, pot să spun ce gândesc, ce am înțeles și ce am învățat.

Oare mă va crede cineva când voi spune că acum, după ce am citit și ultima pagină a cărții, văd multe lucruri altfel? E o schimbare ciudată și plăcută, este modul în care descoperirea ne mărește orizontul și ne modelează, ne face cu adevărat oameni. Ignoranța domnește în societatea noastră, în lumea asta ultramodernă și ruginită. Cumva, lucrurile au început să mai miște, e o încercare de dezghețare, dar mult prea firavă pentru a putea smulge disprețul pentru cultură care a prins rădăcini adânci în mințile oamenilor. Renunțând la plăcerea creată de artele vizuale, muzică, literatură, și lepădându-se de valorile morale, omul a renunțat de fapt la umanitatea lui, la ceea ce-l făcea cu adevărat special. Un om fără educație și principii este un monstru cu arme, așa cum s-a spus demult, în antichitate. Aceasta este lumea în care trăim, o lume pe care nu vrem cu adevărat s-o schimbăm, pentru că nu vrem să ne uităm cu sinceritate în oglindă și să începem schimbarea cu noi,ca oameni.

Am spus că această carte mi-a schimbat mult viziunea asupra unor lucruri, nu-i așa? Le voi prezenta și explica pe rând impactul. Voi începe cu oamenii primitivi, cu acele societăți tradiționale, arhaice. Am avut impresia, în ignoranța mea, că acele triburi erau pline cu așa-ziși oameni care nu gândeau mult mai mult decât o maimuță. Cartea asta mi-a dat, cu mare eleganță, o palmă și m-a trezit la realitate. Maimuța eram eu, de fapt. Oamenii de atunci încercau să trăiască într-o lume sacră, să trăiască în Realitate, nu în iluzia pe care hindușii o numesc Maya. Pentru ei totul revenea cumva la momentul Creației și, prin tot ce făceau, încercau să imite cosmogonia. Își doreau să fie contemporani cu zeii, să fie cu adevărat oameni. E adevărat că această imitare a dus uneori la lucruri fără sens sau odioase, dar ei, spre deosebire de noi, voiau să trăiască într-o lume pură, într-un timp ce se întoarce mereu la momentul Creației Universului, când lumea era cu desăvârșire pură. Acum suntem o rasă mult mai bine dezvoltată, dar lucrurile de care are omul cu adevărat nevoie, hrana spiritului său, nu se găsesc printre munți reci de betoane și nici încâlcite printre circuite. Eu cred că noi, ca opere ale acestui univers, avem nevoie de sacru, pentru că experiența marelui cosmos ne ține cosmosul interior în viață. Trăind doar într-o lume profană, dezordonată, propria noastră lume va deveni, cu timpul, un haos, iar rezultatul îl simțim în fiecare zi. E anxietatea care te cuprinde când nu știi pe unde s-o apuci, sufocarea care te înnebunește când simți că nu mai poți. Sunt rezultate ale haosului din tine, din noi. Aveam nevoie de timpul și de spațiul sacru ca să scăpăm de teroarea timpului ce curge ireversibil și de mizeria care mai are puțin și ne acoperă… Într-o societate nebună, cel ce-și pierde echilibrul interior e ca și mort, iar cel care uită cine e cu adevărat devine o păpușă manevrată de niște mâini murdare și unsuroase.

Semnificația miturilor și importanța mitologiei sunt alte aspecte care mi-au atras atenția. Mereu mi-a plăcut mitologia, ieri am aflat și de ce. Nu sunt doar povești… Sunt departe de a fi basme pe care să le spui copiilor înainte să adoarmă. Sunt filosofiile unor lumi pe care nu le vei putea cunoaște niciodată altfel, sunt principiile unor popoare care s-au aflat mult mai aproape de Origine. Fiecare îți transmite un mesaj, îți înnobilează caracterul cu încă un principiu. Legendele astea micuțe și expresive poartă în spate cunoașterea acelor mari popoare, popoare a căror superioritate intelectuală până și omul orgolios de astăzi o recunoaște și prezintă o curiozitate permanentă pentru el. Aici mă refer la: vechii egipteni, sumerieni, celți, azteci, iar lista poate continua.

Sper că v-am făcut curioși și că cei pasionați de subiect vor citi cartea. Ar fi păcat să pierdeți ocazia de a afla o mulțime de lucruri noi, chiar dacă subiectele abordate în ea vi se par exotice, ciudate sau oricum ați vrea să le numiți. Ignoranța și prejudecățile ne fac să pierdem tot ce-i mai frumos, apoi ne plângem că lumea e urâtă. De fapt, ne legăm singurei la ochi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s