Băiatul prințului- Paul Bailey

IMG_7198.JPG4562„Băiatul prințului” este un roman scurt pe care-l poți citi într-o după-amiază liberă. A fost scris de un englez, iar personajele principale sunt din România. Acțiunea începe în Parisul anului 1927 mutându-se în București și Constanța. Romanul  se găsește la editura Polirom.

Iubirea și moartea sunt temele în jurul cărora se învârte romanul. O iubire ce înflorește într-un mediu dezmățat și sfidează etichetele socială având în vedere că îndrăgostiții sunt de același sex. Rândurile sunt împodobite cu dor și dorință, în timp ce paginile sunt impregnate cu amintirea neîncetată a morții. Aici iubirea nu poate fi afectată de trecerea timpului și nici de  micile neînțelegeri zilnice fiind mai presus de tristețe și remușcare.

Este o poveste elegant scrisă și nimic din comportamentul personajelor nu este respingător. Evenimentele ce vin ușor unul după altul îți lasă impresia că nu se poate altfel, că totul este așa cum ar trebui. Un tânăr de o frumusețe palidă merge la Paris să cunoască „ viața boemă”, însă găsește cu totul altceva între pereții unui bordel neconvențional.

Deși simplu, romanul are frumusețea și farmecul lui. Regăsim gânduri și întrebări pe care le-am lăsat demult în urmă sau care încă ne mai macină. Cel mai mult mi-a plăcut abordarea elegantă și discretă a subiectului. Deși naratorul spune tot ce are de spus, nu există nici cea mai vagă urmă de vulgaritate în discursul său. Te face să te gândești la iubire, la acea iubire  care nu va dispărea nici după moarte și la persoana pe care o vei iubi decenii deși nu-i vei mai putea vedea niciodată strălucirea din privire. Rămâi cu un sentiment plăcut după ce închizi cartea și cu câteva hohote de râs dacă diminutivele de cuplu te amuză. Romanul este o dovadă că poți scrie despre orice fără să-ți faci creația obscenă și scârboasă. Ai nevoie doar de putină inteligență, eleganță în exprimare și un mesaj de transmis sau o temă la care să mediteze cititorul.

„Băiatul prințului” nu este un roman care să te dea pe spate, nu are o acțiune complexă și nici o bază de idei  impresionantă. Este simplu și plăcut, dar te face să visezi lucruri pe care nu le-ai mai visat demult din anumite motive. Îți dă speranță și te învață că iubirea adevărată nu va dispărea niciodată pentru că moartea poate lovi doar persoana de lângă tine, nu și iubirea pe care i-o porți adânc în suflet.

E o carte pe care o recomand celor visători  și celor care își doresc să citească ceva diferit și drăguț.  Cu siguranță îl veți îndrăgi pe Dinu, tânărul de o frumusețe efeminată cu aspirații literare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s