Memorii- Mircea Eliade

Nu cred că e nevoie să zic cine este Mircea Eliade. Cartea pe care urmează s-o prezint o spune mult mai bine decât aș putea s-o fa4575073c eu în următoarele câteva vieți. Probabil nu voi putea fi obiectivă având în vedere că Eliade este mai mult decât unul dintre scriitorii mei preferați. Este imposibil să recenzezi viața unui om, n-ai cum să spui că a fost bună sau rea, anostă sau palpitantă pentru că nu ești în măsură să judeci așa ceva. Cum a fost viața cuiva doar respectivul poate aprecia când simte că sfârșitul îi bate la ușă sau când bătrânețea îl ține prizonier în trecut.

Probabil că nu toate viețile trebuie puse pe hârtie, dar Eliade a luat o decizie bună când s-a hotărât să-și scrie memoriile și să-și publice jurnalele. A avut atât de multe suișuri și coborâșuri, încât stai și te întrebi dacă nu cumva o parte sunt ficțiune. Nu, din fericire, nu sunt ficțiune, n-ar mai fi memorii… Trecând peste faptul că nu am nicio pană fermecată ca Zeița Maat, îmi pot spune doar impresiile.

Nu știu cum este pentru ceilalți, dar când deschid cărțile lui Eliade părăsesc spațiul și timpul profan și sunt dusă într-o dimensiune sacră. Nu mai există România secolului al XXI-lea, ci doar România perioadei interbelice, acea perioadă unică în care cultura românească a înflorit și ar fi continuat să-o facă dacă cel de-al Doilea Război Mondial nu i-ar fi tăiat avântul. În această perioadă copilul Mircea a devenit tânărul Eliade, iar destinul său a prins contur… Cât de mult mi-aș dori și eu o mansardă în care să-mi petrec zilele și nopțile citind, un loc în care să simt că-mi pot lăsa garda jos… Citind despre adolescența lui, care este descrisă mult mai detaliat în Romanul adolescentului miop, am prins curaj și,  de asemenea, mi-am regăsit unele dintre îngrijorări.

Chiar dacă nu-l iubești în mod deosebit merită să-i citești memoriile măcar pentru contextul istoric în care te trezești. Afli o mulțime de lucruri despre elita socială de atunci și despre problemele politice cu care se confrunta țara. Pleci din București și ajungi în India, Franța, Anglia, Portugalia, SUA și chiar Japonia. Vezi cum un om respectabil și iubit poate ajunge să facă închisoare din cauza „simpatiilor politice”. Există câteva semne de întrebare când vine vorba despre opera literară pe care a scris-o,  dar aici se găsesc toate răspunsurile.

Mereu m-am gândit că doar un iubitor al al lui Eliade îi va citi memoriile, însă dacă cineva care nu l-a întâlnit decât în manualul de română de la școală și l-a detestat doar din cauza asta, dacă cineva îl va descoperi pe Eliade chiar acum, prin intermediul memoriilor sale… Ce aș putea să-i spun eu unui astfel de cititor, cum aș putea să-l conving că nu-și pierde vremea? Îmi place să las cărțile un mister pentru că dacă l-aș dezvălui, toată frumusețea s-ar spulbera. Eliade este unul dintre cei mai mari și apreciați istorici ai religiilor, cărțile sale sunt de referință în întreaga lume… Acest om este fascinant prin modul de a gândi, de a vedea lumea și de a scrie. Pentru el totul a fost, până în ultima clipă, o hierofanie. Cartea asta îți dă șansa să vezi cum s-a format un astfel de caracter și te lasă să realizezi că viața nimănui care a ajuns sus prin propriile puteri nu a fost ușoară. Înainte de toate, au existat nesiguranța, lipsurile , disperarea și criza de identitate. Din cauza asta îl citesc și îl iubesc… A stat departe de țară aproape 50 de ani și nu s-a mai putut întoarce niciodată, dar a continuat să scrie în română, iar stilul său a rămas la fel de plăcut. E minunat să vezi că un om la vârsta pe care o avea el încă mai putea visa și-și mai putea dori să creeze în acestă lume. Dacă ne uităm atent la lucrurile prin care au trecut cei din jurul nostru, putem să învățăm o mulțime de lucruri. Totul ni se arată ca un spectacol de teatru, iar noi, spectatorii, avem voie să furăm din înțelepciunea actorilor. Citește cartea asta dacă vrei să simți magia trecutului și a locurilor pe care probabil nu le vei putea vedea niciodată… Nu-ți dezlipi ochii de la ea dacă vrei să vezi ce se ascunde în spatele unui tablou al vieții… Mai mult nu vreau să spun.

Dacă v-a plăcut, dați like la pagina de FACEBOOK  și fiți la curent cu ce mai e nou!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s